11816138_846137572149570_1548718172409468819_o

Probabil mulți dintre voi vă întrebați ce naiba e ăla EVS. Nu vă faceți griji, până acum 3 luni jumătate nici eu nu știam. Erasmus+ vă sună mai cunoscut? Probabil că da. În cele ce urmează o să vă povestesc experiența mea din cadrul unui proiect EVS.

Se apropia sfârșitul ultimului an de facultate, iar eu știam că nu voi merge la master. Intenționam să mă angajez  și apoi să urmez un master care să aibă legătură cu domeniul în care activez.  Acesta este unul  dintre motivele pentru care voiam să-mi petrec vara în străinătate, făcând ceea ce îmi place. Vedeam vara asta ca pe ultima ocazie când îmi pemiteam să fac ceea ce îmi doream, fără stresul unui job și constrângerile care vin odată cu el. Vara ce urma era sinonimă cu libertatea pentru mine. Aveam două variante pentru asta: Work and Travel sau Erasmus+.

Ce m-a facut sa aleg Erasmus+?

Am început să consult câteva agenții de Work and Travel și să verific grupurile de facebook unde se postează anunțuri cu proiecte internaționale de tip Erasmus+.  Am găsit două în perioada care mă interesa pe mine, unul în Turcia și altul în  Polonia. Tema era aceeași: activități cu tineri și copii. Am înclinat spre cel din Polonia fiindcă m-am gândit că îmi va fi mai ușor să stau acolo două luni, dat fiind faptul că sunt similare culturile noastre. Si apoi, eu sunt o fire zăpăcită, probabil turcii nu ar fi fost prea încântați de mine.

Cât despre work and travel, aș fi plecat cu acest program doar în Spania, deoarece voiam să-mi îmbunătățesc nivelul de limbă spaniolă alături de vorbitori nativi. După niște calcule simple, mi-am dat seama că programul Work and Travel Spania nu este rentabil și am ajuns la concluzia că cel mai bine este să aleg EVS-ul din Polonia, pentru că majoritatea voluntarilor din proiect erau spanioli.

Mi-am trimis CV-ul  doar pentru acest proiect și am primit raspunsul pozitiv cu doar o săptămână inainte de plecarea propiu-zisă. Deși anunțată din scurt, am acceptat provocarea. Cei apropiați mie nu au debordat de entuziasm la primirea veștii, iar o prietenă chiar mi-a zis “Esti nebună! :)” atunci când i-am spus pe facebook că plec într-o saptămână.

Ce am făcut în Polonia?

În prima lună am organizat activități pentru copii și tineri (6-15 ani) într-o  tabără de vară împreună cu 14 voluntari  internaționali și cu voluntarii locali. Fiecare voluntar internațional avea în fiecare săptămână o grupă diferită de copii și era principalul responsabil pentru implementarea și buna desfășurare a activităților. Uneori era al naibii de greu să le  mobilizezi pe colegele poloneze! A doua lună de proiect s-a intitulat Happy Minsk. Așa cum sugerează și titlul,  avea drept scop să-i facă fericiți pe localnicii din Minsk. Pentru asta am împărțit origami în parc și pe stradă, am mers în cofetarii și restaurante cu afișe pe care scria “Pofta bună!”, am mers la gară să le urăm călătorilor “Călătorie plăcută!” sau “Bine ați venit!” în poloneză, am făcut dans sincron pe balcoanele casei în care am locuit, am dansat și am cântat pe străzile orașului si…multe altele. De asemenea, pe parcursul întregului proiect am desfășurat workshop-uri la bibliotecă și am avut săptămânal seri interculturale.

Despre polonezi…

Cultura poloneză este destul de asemănătoare cu cea românească, ceea ce favorizează adaptarea în această țară. Sistemele noastre educaționale sunt similare, ne place mâncarea nesănătoasă, adorăm parcurile și avem biserici la tot pasul… Ei sunt însă mai tradiționaliști decât noi, dovadă fiind înverșunarea cu care se interzice avortul acolo și fanatismul lor religios. Polonezii sunt însă oameni amabili, cu bun simț și o bună cultură generală. Bărbații sunt mult mai educați decât în România și se oferă adesea să-ți care bagajele. Personal, îi admir pe polonezi pentru îndârjirea cu care au reconstruit orașele și monumentele distruse în cel de-al doilea Război Mondial.

Cum ne petreceam timpul liber? Ce am vizitat?

Când nu aveam tot sfârșitul de săptămână liber, mergeam în Varșovia să explorăm viața de noapte de acolo sau mergeam la karaoke. Când aveam mai multe zile libere preferam să descoperim  locuri mai îndepărtate. Eu am vizitat Varșovia de două ori și vă recomand să vizitați Palatul Culturii și Stiinței dacă ajungeți pe acolo. Nu e neapărat un loc atractiv, dar vorbește atât de bine despre cultura și istoria Poloniei! De asemenea, parcul Lazienki și Castelul Regal intră la categoria must visit.  Următoarea destinație a fost Gdansk, un oraș vesel cu port medieval, parfum de epocă și lipsit de stresul și agitația marilor orașe. Nu puteam rata Cracovia, considerată a fi the best of  Poland atât de polonezi cât și de turiștii internaționali. Pot spune că își merită cu desăvârșire numele. Tot la capitolul obiective turistice am mai bifat mina Wieliczka, care este extrem de frumoasă, fiind protejată de UNESCO, Malbork, cel mai întins castel din lume, stațiunea Sopot și Auschwitz, despre care nu mai este nimic de zis.

De ce să pleci într-un EVS?

  • pentru că în două luni am vorbit în engleză și spaniolă mai mult decât am făcut-o în 3 ani la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine
  • pentru că este un mod extraordinar de a simți gustul independenței și de a deveni responsabil
  • pentru  că așa te poți (re)descoperi și deveni conștient de propria identitate culturală
  • pentru că este o șansă unică să capeți experiență  într-un domeniu care îți place, într-un mediu intercultural
  • pentru că este o experiență valoroasă, de trecut în CV
  • pentru că este cel mai ușor mod de a înțelege cultura altor țări și cea mai ieftină variantă de a călători
  • pentru că așa poți deveni un ambasador al țării tale

Aceasta a fost experiența mea de două luni în Polonia. Pe scurt, m-am distrat, am vizitat și am învățat tehnici de predare pentru copii. În plus, am învățat și lucruri noi despre mine, cum ar fi faptul ca sunt mai încrezătoare în mine însămi decat credeam. Sunt nerăbdătoare să citesc și poveștile voastre din cadrul programelor europene Erasmus+. Dacă vă este teamă să începeți cu EVS, vă sfătuiesc să plecați mai întâi într-un exchange de câteva zile. Sunt sigură că acesta v-ar convinge să vă înscrieți apoi și într-un proiect de voluntariat. Multă baftă!

Autor: Iuliana-Florentina Moraru, voluntar EVS in Polonia